Populatia acadiana si cajun din America de Nord
Astazi, peste 300 000 de acadieni traiesc in provinciile maritime ale Canadei: Nova Scotia, Insulele Printului Eduard (Prince Edward Island) si Noul Brunswick, in timp ce un numar egal sau mai mare de populatie cajun traieste in statul Louisiana din sudul SUA.
Desi astazi cele doua populatii par distincte datorita modului de viata si a culturii lor, in realitate, cele doua comunitati au o istorie comuna fiind descendentii aceluiasi popor.
Cuvantul Cajun este forma americanizata a cuvantului acadian (cadian).
Acadienii/ cajunii sunt descendentii primilor francezi stabiliti in Nova Scotia.
In 1605, francezii au stabilit un mic port destinat comertului cu peste la Port Royal, intr-o regiune numita Acadia.
Doar in anul 1630 au inceput sa soseasca familii de francezi care au dat asezarii un caracter permanent. Dar, spre deosebire de alte regiuni ale Noii Frante, Acadia nu este un loc bogat in blanuri sau peste. Asa ca putine familii au fost atrase spre aceasta regiune: si este posibil ca cel mult 40 – 50 de familii sa fi locuit in regiune intre anii 1630 – 1710. Locul are o clima friguroasa si geroasa, iar locuitorii zonei au trebuit sa-si construiasca locuintele tinand cont de acesta realitate. Avand un potential comercial si militar mic, comunitatea acadiana a fost ignorata de autoritatile coloniale franceze.
In 1710, Acadia a fost ocupata de trupele engleze care au rebotezat Port Royal in Annapolis Royal si au dat coloniei numele de Nova Scotia.
Prin 1713, populatia acadiana a ajuns la aproximativ 3000 de persoane.
Guvernatorii englezi ai coloniei nu au intervenit in viata acadienilor.
Desi emigranti nu mai soseau din Franta, populatia acadiana a continuat sa creasca si sa ajunga la 10 000 de persoane in 1750.
Intre timp, razboiul dintre francezi si englezi pentru impartirea Americii continua.
Acadienii au jurat credinta regelui Angliei dar au refuzat sa lupte impotriva Frantei, adoptand o politica de neutralitate.
In 1754, razboiul a izbucnit din nou. Guvernatorul din Nova Sotia a ordonat deportarea acadienilor in 1755.
Astfel, 6000 de acadieni au fost deportati si s-au dispersat intre Massachusetts si Carolina de Sud. Alti acadieni au fugit in padure, s-au intors in Franta sau au plecat in noile colonii franceze de peste mari.
In 1763, razboiul s-a terminat cu distrugerea noii Frante, englezii au luat Quebecul, iar spaniolii au luat Louisiana din vestul raului Mississippi.
Acadienii au fost liberi sa se intoarca in Nova Scotia deoarece prezenta lor acolo nu mai era considerata o amenintare.
Divizati de deportarea care a avut loc, unii au ales sa revina in Nova Sotia, iar altii, ostili englezilor, au ales sa se stabileasca in Louisiana spaniola.
Intoarcerea in Nova Sotia a fost un proces lent. Familiile care s-au intors acolo si-au gasit pamanturile confiscate. Legi discriminatorii interziceau catolicilor sa posede pamant, sa faca scoala si sa aiba preoti. Legea s-a schimbat in 1783, dar pozitia politica a acadienilor nu s-a ameliorat prea mult.
Dupa revolutia americana, mii de loialisti s-au mutat in Nova Scotia. Colonia a fost divizata si provincia New Brunswick a fost creata in nord.
Acadienii au fost discriminati in continuare pe vechiul lor pamant.
Prin contrast, in Louisiana acadienii au fost bine primiti de autoritatile coloniale, care le-au pus la dispozitie pamant pentru a-si intemeia asezarile.
Desi Louisiana era catolica si populata in general de francezi creoli, acadienii au aratat o puternica preferinta pentru crearea unor comunitati separate.
In acest fel, s-a produs o diferentiere a comunitatii acadiene din Louisiana, care cu timpul au ajuns sa fie denumiti „cajun”.
In jur de 2500 – 3000 de acadieni s-au stabilit in Louisiana pe la sfarsitul anilor 1700.
In schimb, pe la 1800, populatia acadiana din Nova Scotia a ajuns la 8000 de persoane.
Incepand cu sfarsitului anilor 1700, cele doua comunitati acadiene au o istorie diferita.
Acadienii din Nova Scotia au incercat sa-si reconstruiasca modul de viata avut inainte de deportare, dar datoria discriminarilor, au fost impinsi spre zone izolate. S-au gasit pe o pozitie de lupta permanenta cu vecinii lor englezi pentru a-si pastra limba, traditiile si institutiile religioase.
Catolicii nu au avut voie sa voteze pana in 1810 si nu au avut voie sa aiba birouri publice pana in 1830.
Populatia acadiana a trait in locuri izolate si nu a avut acces la scoala . Strategia lor de supravietuire s-a bazat pe izolarea sociala si geografica fata de englezi. Cand izolarea nu era posibila, acadienii au ignorat cat au putut prezenta englezilor.
Izolarea acadienilor a luat sfarsit in momentul in care a fost inaltat primul colegiu de invatamant in limba franceza din New Brunswick – St. Joseph College- in 1864.
In acelasi an, Nova Sotia a dat o lege care facea ca engleza sa fie singura limba de invatamant, lucru ce s-a tranformat intr-o problema de dezbatere politica.
In 1867, apare primul ziar de limba franceza din provinciile maritime.
Prin 1887, erau 3 ziare in limba franceza aratand cresterea nivelului de cultura a populatiei acadiene.
In 1881, 5000 de acadieni s-au intalnit la Colegiul St. Joseph intr-o serie de manifestari numite „conventii nationale”.
In 1884, la a doua intalnire, acadienii au adoptat steagul acadian (tricolorul francez cu o stea de aur in coltul din stanga sus) si imnul acadian „Ave Maris Stella”.
In Louisiana, acadienii au gasit un mediu mai prietenesc.
Desi posesiune spaniola, Louisiana era dominata cultural de francezi.
Spre deosebire de clima rece din Nova Scotia, Louisiana are o clima calda.
Acadieni au imprumutat din stilul de viata al indienilor, africanilor si francezilor creoli care se aflau deja acolo.
Casele au fost facut din pamant in loc de busteni si piatra.
Hrana a fost schimbata, acadienii au adoptat pirogile ca mijloc de transport pe apele si canalele ce strabat Louisiana. Dialectul acadian a absorbit numeroase cuvinte din engleza, spaniola, indiana si din limbile africane.
Desi catolici, cajunii au introdus cateva practici locale religioase in cultura lor.
Inca inainte ca SUA sa ataseze Louisiana in 1803, economia locala s-a schimbat.
Micile ferme au fost inlocuite de plantatii pe care lucrau sclavii.
Acadienii au fost fortati de aceste schimbari sa se mute sau sa se integreze in noua structura economica. Cei ce s-au integrat au fost numiti „ Genteel Acadians”. Pana in anul 1860, doi reprezentati ai acadienilor care faceau parte din categoria de mai sus au fost numiti guvernatori ai Louisianei.
Marea majoritate a acadienilor erau saraci si au dus o viata marginala.
Prin 1860, 2 clase de acadieni traiau in Louisiana: bogatii si educatii
"Genteel Acadians" si saracii „Cajuns”.
_________________
Beneficium accipere, libertatem est vendere.
0 Comment(s).
Bravenet Blog 
Blog Community
Get a Free Blog
Manage your Blog
bravenet.com